Eram în metrou. Un cuplu cu două fetițe în fața mea. S-au ridicat să coboare într-o stație. După ce s-au deschis ușile, fetița cea mică (cam de 5-6 ani) nu putea să coboare. Deși își mișca picioarele, pe loc, nu putea păși peste golul dintre pragul metroului și marginea peronului. Se uita în “șanțul” sau golul acela, îngrozită, și nu putea păși. Tatăl, în spatele ei, a luat-o în brațe și a pășit cu ea pe peron.
Scena m-a dus imediat cu gândul la noi toți când ne confruntăm cu frica, în general. Uneori frica e inventată de mintea noastră și ne bântuie sub forma argumentelor de tipul - “dacă…”.
Dar, alteori, frica are ca argument dovezi palpabile, realitatea contextuală în care ne găsim.
Imaginea și întâmplarea de dimineața mi se pare genială. Niciodată nu poți învinge frica, dacă privești la pericol!
Privește dincolo de pericol și nu-ți va mai fi frică!
Comments