Relațiile interumane în care au existat sentimente, emoții de tot felul, trăiri conștiente, manifestate într-un schimb reciproc acceptat și asumat, nu mor niciodată!
Relațiile acelea rămân în sufletul nostru, doar importanța intensității trăirilor scade.
Nu putem șterge nimic din creierul nostru cu atât mai puțin din suflet. Poveștile nu mai sunt la fel sau nu continuă pentru că percepția noastră le da o altă interpretare și le atribuim alte semnificații.
Uneori fugim de relații frumoase de teama că se vor termina intr-o zi și vom suferi.
Dacă am trăi mai multe momente frumoase în viața de zi cu zi, am fi mai frumoși, mai buni, mai fericiți și mai sănătoși. Dar, de multe ori nu mai trăim nimic, sau poate … doar fricile noastre.
În urma unei dureri, fizice sau mai ales emoționale, se declanșează un mecanism de apărare adecvat situației, mecanism cu care suntem înzestrați, pentru a ne apăra de o situație similară ulterioară.
Mecanismele acestea de apărare vin la pachet cu comportamente noi, care se instalează automat în conștiența noastră ca un program anti-virus.
Multi ajung să nu-și mai trăiască viața cu detaliile specifice structurii lor bio-psihice... ci trăiesc pe pilot automat, prin prisma mecanismelor de apărare. Cu cât mai multe mecanisme, cu atât mai puțină satisfacție cu viața și bucurie de a trăi.
Cu alte cuvinte, se blochează orice trăire care ar putea duce la comportamente sau alegeri ce ne-ar răni din nou.
Și de multe ori aud: înseamnă că ești prost dacă te expui din nou rănirii. Afirmație parțial corectă sau mult prea puțin corectă.
În viață trăim după principii polarizate: bun-rău, repede-încet, alb-negru, corect-incorect, etc., fără să realizăm că principiile au rolul de a ne ghida viața, au rol de reper/ standard și nu de componentă absolută a vieții.
Trăiesc raportandu-mă la niște principii, nu trăiesc în acele principii.
Viața nu e "alb sau negru". Viața se desfășoară între alb și negru, într-un "spațiu" cu nenumărate nuanțe de gri.
O nouă experiență cu coordonate asemănătoare cu o alta din trecut, nu e musai să aibă aceeași finalitate. Pentru că, între timp, noi înșine nu mai suntem aceiași, persoana cu care venim în contact acum nu e aceeași cu cea din trecut, detaliile prezentului sunt altele...
Așadar, nu trăi cu frică!
Bucură-te de cel care ești cu adevarat!
Bucură-te cu oamenii care îți ies în cale în diferite tipuri de relații și adună cât mai multe momente frumoase, fără frică!
Trăiește deplin!
Comments